Condițiile de coroziune ale plăcilor din oțel inoxidabil

1. Suprafața oțelului inoxidabil acumulează praf care conține alte elemente metalice sau particule de metal străine. În aer umed, apa condensată dintre atașament și oțel inoxidabil le conectează pe cele două într-o micro-baterie, declanșând o reacție electrochimică, iar pelicula de protecție este deteriorată, ceea ce se numește coroziune electrochimică.
2. Sucul organic (cum ar fi legume, supă de tăiței, spută etc.) aderă la suprafața oțelului inoxidabil. În prezența apei și a oxigenului, formează acid organic, care corodează suprafața metalului pentru o lungă perioadă de timp.
3. Substanțele acide, alcaline și sărate (cum ar fi apa alcalină și stropirea cu apă de var pentru decorarea pereților) aderă la suprafața oțelului inoxidabil, provocând coroziune locală.
4. În aerul poluat (cum ar fi o atmosferă care conține o cantitate mare de sulfură, oxid de carbon și oxid de azot), apa condensată formează puncte lichide de acid sulfuric, acid azotic și acid acetic, provocând coroziune chimică. Situațiile de mai sus pot provoca distrugerea peliculei de protecție de pe suprafața oțelului inoxidabil și pot provoca rugina.
Rezistență la coroziune
Rezistența la coroziune a plăcilor din oțel inoxidabil depinde în principal de compoziția sa din aliaj (crom, nichel, titan, siliciu, aluminiu, mangan etc.) și de structura organizatorică internă, iar rolul principal este jucat de crom. Cromul are stabilitate chimică ridicată și poate forma o peliculă de pasivare pe suprafața oțelului, izolând metalul de lumea exterioară, protejând placa de oțel de oxidare și crescând rezistența la coroziune a plăcii de oțel. Odată ce filmul de pasivare este distrus, rezistența la coroziune scade.